Jump to content

Recommended Posts

Povesteste-ne o intamplare reala in care te-ai speriat cel mai rau.

 

Cea mai apreciata poveste (cu cel mai mare numar de like-uri) o sa primeasca 100.000 de puncte pentru Magazinul NewMoon si Premium member atat pe Forum cat si pe TeamSpeak timp de o luna.

 

Pe lanaga premiile de mai sus, toti cei care vor spune cate o poveste o sa primeasca Award-ul de Halloween.

 

Wjos2Mq.png

 

Nu se face spam in acest topic!

Link to post
Share on other sites
lll

Era o zi de duminica parca.Parinti mei erau la cumparaturi si eu eram singur acasa.Eram in frantain acel moment .Dintr o data s a luat lumina ma panicasem,nu stiam ce sa fac ,totusi nici o icoana nu aveam la indemana as fii putut spune ca ar trebui sa fie halloween.Ciudat a fost faptul ca nici telefonul nu mi mergea .Parinti discperati ca nu raspund ,s au grabit sa vine acasa si era sa faca accident ,dar nu s a intamplat nimic,spre fericirea mea.De frica auzeam voci si suituri ,ma panicasem rau ,ameteam nu stiam ce sa fac nu stiam cei cu mine,am vrut sa i au aer ,am iesit afara ,dar era un "betiv" care se apropiase de usa si care in momentul ala in care am iesit a tipat si eu m am speriat si am lesinat .Printi cand au venit m au gasit prabusit jos si dupa m am trezit si tinanad cont ca m am speriat atat de tare si acum [deci nu mint]cand mai vine cnva in spate uneori il aud [mereu dar zic in casa la mn] cand mai vin parinti in spate ma speri!!!

Link to post
Share on other sites

Nu exista o poartă perlată. Singurul motiv pentru care știam că mă aflu într-o peșteră este pentru că tocmai trecusem de intrare. Peretele de stâncă s-a ridicat în spatele meu, fără tavan la vedere. Știam că asta era, despre asta vorbea religia, despre ce se temea omul .. Tocmai intrasem pe poarta către iad. Simțeam prezența peșterii ca și cum ar fi fost o creatură vie, care respiră. Mirosul de carne putred m-a copleșit. Apoi a existat vocea, a venit din interior și din jur. „Bine ați venit” „Cine sunteți?”, Am întrebat, încercând să-mi păstrez calmul. „Știi”, a răspuns chestia. Știam. „Tu ești diavolul”, am bâlbâit, pierzându-mi rapid calmul. „De ce eu? Am trăit cât de bine am putut”. Tăcerea a preluat spațiul pe măsură ce cuvintele mele s-au stins. Mi s-a părut că a trecut o oră până când a venit răspunsul. „La ce te-ai așteptat?” Vocea a fost pătrunzătoare, dar răbdătoare. „Nu știu .. Nu am crezut niciodată nimic din toate astea”, am spus „De aceea sunt aici? "Tăcerea. Am continuat:" Se spune că cel mai mare truc pe care l-ai tras vreodată a fost convingerea lumii că nu exiști "" Nu, cel mai mare truc pe care l-am tras a fost convingerea lumii că există o alternativă "" Nu există Dumnezeu?" Am tremurat. Peștera a tremurat cu cuvintele: „Eu sunt Dumnezeu”.

Link to post
Share on other sites

Intr-o seara am stat la calculator, mama si tata dormeau, fiecare in cate-o camera.Eu in camera cu calculatorul.Cand aud pe hol niste pasi mai mari.Cand ma duc sa ma uit cine e, disparuse.Si am fost foarte speriat.Am dat din umeri, am inghitit in sec si m-am culcat.

Link to post
Share on other sites

Fantoma din casa Intr-o noapte ,o fata pe nume Laria a trebuit sa ramana singura acasa,parintii ei fiind plecati la prieteni pentru a sarbatori aniversarea unui amic.
Laria era o fetita de sapte ani foarte draguta si prietenoasa.Avea parul brunet-deschis si ochii de un albastru marin.Ea era foarte talentata la pictura si desen. Laria avea niste creatii foarte vesele ,cum de fel, ea era o persoana bine dispusa.
Dupa ce parintii ei plecasera, fata incuie usa si geamurile iar apoi ,se duse in camera ei de la etaj sa se uite la televizor. Dintr-o data televizorul se stinse. . Fata incerca sa-l reaprinda dar nu reusi. Atunci s-a hotarat sa mearga in patul ei si sa citeasca o carte. Aprinse veioza colorata de langa patul ei si incepu sa citeasca. Dintr-o data se auzira niste batai in geam dar fata nu le dadu atentie fiind foarte ocupata in a citi noua poveste. Insa bataile insistara ,facand zgomot din ce in ce mai tare si fereastra se deschise cu un sunet infiorator. Fata speriata s-a dus sa inchida geamul si cand l-a inchis de el s-a lipit o fata ciudata. Chipul fetei era alb ca varul iar ea radea diabolic uitandu-se drept in ochii infricosati si tulburati ai Lariei si fortand incuietoarea geamului.Laria a tipat de spaima si s-a ascuns sub patura tremurand si murmurand:’’Pleaca!’’, ‘’Pleaca!’’. Insa fata de la geam a auzit-o si a inceput sa vorbeasca pe un ton diabolic:’’Nu voi pleca!’’,’’Ha ha ha!’’. Cuvintele fetei rasunau in urechea Lariei. Dintr-o data bataile se oprira si in casa se asternu o liniste de mormant. Insa linistea trecu ca o clipa si deodata pasi se auzira urcand spre etaj. Laria stia ca fata vine dupa ea si s-a dus si si-a incuiat usa camerei. Pasii se auzeau din ce in ce mai aproape si cu fiecare pas frica din inima Lariei crestea si crestea………….. Cand pasii au ajuns in dreptul dormitorului Lariei , s-au oprit si o secunda mai incolo clanta incepu sa se miste cu multa forta. Inca o smucire a clantei……………Usa se deschide!O mana alba o impinge si scartaitul tulbura inima Lariei. Din pragul usii apare o silueta alba cu un par negru , ochi rautaciosi si zambet infiorator. Se apropie de patul Lariei si trase plapuma de pe fata impietrita de frica.Laria simtea cum mainile reci ale fetei o strangeau de gat incet , incet…….Dupa o clipa de gandire Laria se ridica iar chipul fetei era plin de sange si acum era si mai infiorator dar Laria , cuprinsa toata de un fior, a reusit sa isi adune curajul si a trecut prin fata diabolica. Atunci Laria si-a dat seama ca fata era o fantoma dar nu a stat sa vada ce se intampla si a luat-o la fuga prin holul intunecat al casei . In camerile in care intra vedea chipul groaznic al fantomei si cum intindea mana alba sa o apuce .Cand se uita in oglida fantoma o urmarea si cand sa o prinda, Laria reusea sa scape.In spatele ei parca simtea degetele fantomei reci incercand din rasputeri sa o prinda . Cand Laria a ajuns la scari,vrand sa iasa din casa,s-a impiedicat de o treapta si a cazut. Incerca sa se ridice cat mai repede ,in ciuda loviturii, dar a fost prea tarziu . Fantoma o prinse de glezna si o strangea din ce in ce mai tare. Victima urla de durere si cu ultimele puteri a incercat sa se elibereze din stransoare.Cand a ajuns la usa era incuiata iar cheile erau la etaj .Disperata, Laria a alergat spre bucatarie incercand sa ia ceva cu care sa se apere. Din sertar a luat un cutit si l-a indreptat spre fantoma..Cand fantoma a mai facut un pas fata a aruncat cutitul catre ea .Cutitul trecu prin fantoma si aceasta s-a ridicat in aer si a inceput sa rada diabolic deasupra fetei care lesinase.Dintr-o data usa se deschise si parintii Lariei au venit . Fantoma a disparut si parintii si-au gasit fata lesinata.Acestia au stropit-o cu apa iar ea si-a revenit.Laria a vrut sa spuna ce s-a intamplat dar a vazut fantoma la geam si a tacut..Laria a spus ca a avut doar un cosmar si s-a dus sa se culce desi nu a putut dormi deloc. Fantoma numai revenise.In urmatoarea zi Laria s-a dus la scoala si i-a povestit prietenei ei ce se intampla.Cele doua fete au hotarat sa se intalneaca la casa Lariei si sa alunge fantoma.Cand au ajuns s-au dus in dormitorul ei sa se joace, asteptand fantoma.Parintii Lariei dormeau inca dupa o zi grea de munca si petrecerea amicului lor.Cand orologiul batu miezul noptii rasul diabolic al fantomei se auzi din nou. Fetele erau precaute ,una statea la geam si cealalta la usa insa nimeni si nimic nu dadu semne ca ar vrea sa intre.Deodata usa sifonierului Lariei se deschise cu putere iar glasurile fetelor erau impietrite de frica.Fantoma se vazu in sifonier cu acelasi chip groaznic.Fantoma se ridica in aer si intra in prietena Lariei ,posedand-o.Laria era speriata de moarte si deodata a vazut cum chipul prietenei ei se schimba , se face palid si plin de sange iar mainile se fac albe si reci ,ca ale fantomei.Fantoma o prinse din nou de gat pe Laria iar fata , disperata,descuie usa dormitorului si alerga in baie si se incuie acolo.Un moment a fost liniste dar dupa aceea din robinet si din cada a inceput sa tasneasca sange.Laria se sperie si iesi din baie in hol unde totul parea normal. Deodata , Laria simtii cum ii curge ceva pe umar, se uita pe tavan si isi vazu prietena moarta, agatata de tavan .Sangele ei curgea pe umarul Lariei. Laria fugi in camera parintilor ei si acestia disparusera insa fantoma aparu drept in fata Lariei cu chipul ei fioros si cu ranjetul diabolic.Laria tipa dar nimeni nu o putu auzi .Fata disperata fugi la parter dar usa era incuiata iar cheile erau la parintii ei si parintii ei nu mai erau. Laria isi lua avant si sari prin geam.Bucatile ascutite o ranira si sangele i se prelingea pe haine si pe iarba. Vazuta afara din casa,Laria incepu sa fuga si fantoma o urmarea.Cand trecea pe langa felinare, acestea palpaiau si se stingeau lasand totul in intuneric.Fata inspaimantata pana in adancul sufletului,incerca sa urle,dar ceva parca o apasa pe corzile vocale si nu putea vorbi.Alerga si alerga pana cand cazu la pamant, sfasiata de puteri.Incerca sa ridice o data privirea si sa vada fantoma dar fantoma disparuse si soarele isi arata primele raze.Atunci Laria si-a dat seama ca fantoma dispare cand soarele rasare si reapare cand se lasa intunericul.
Fata nu se mai putea intoarce in casa fiindca parintii ei nu mai erau si casa era o inchisoarea a spaimei.Atunci Laria se decise sa cerseasca , fiind prea mica sa isi ia o slujba .Se gandea in mintea ei ca probabil cuiva I se va face mila de ea si o va lua acasa .Laria se aseza la coltul unei strazi , cu hainele murdare iar ea foarte obosita se sprijini de zidul rece al cladirii din spatele ei dar nu putu dormi si s-a gandit sa inceapa sa cerseasca.Fata intindea mana ranita spre fiecare calator ,dar toti o priveau cu frica si dispret de parca ar sti ca o fantoma o urmarea si chinuia.Fata se uita des la soare si parca se ruga la el sa nu apuna.Mai spre seara o doamna imbracata in negru cu fata acoperita tot de o gluga neagra se opri langa fata .Laria se gandea ca femeia era nefericita ca si ea dar dintr-o data privirea ii zbura la soare si vazu cum ultima raza paleste si lasa cerul decat cu o roseata care in scurt timp disparu si lasa cerul intunecat.Laria se uita din nou la doamna si observa cum isi da gluga jos si sub aceasta ,fata recunoscu chipul palid si plin de sange al fantomei si ochii ei negri.De sub buzele vinetii ala fantomei s-au auzit niste cuvinte murmurate:’’Ultima ta noapte , fetit-o!’’.Laria se sperie ingrozitor si chipul ei se albi la fel ca al fantomei si incepu sa fuga dar fantoma o zgarie pa spate. Sangele curgea in siroaie dar fata continua cu greu sa mearga si deodata , langa un cimitr,se opri si cazu .Se intoarse si vazu fantoma cum venea spre ea incet,incet,pe dara de sange cu zambetul ei diabolic pe fata. Laria tresari ,se ridica si incepu sa alerge din nou. Atunci se auzi cum fantoma porneste cu putere in zbor , lasand in urma ei zgomotul vantului.Se indrepta spre fata si o apuca de glezna. O tari in cimitir si o aseza pe o movila de pamant.Laria ridica privirea, desi simtea ca va regreta.Vazu fantoma cum se baga in pamant si dispare.Laria era incredibil de bucuroasa insa deodata pamantul de sub ea se cutremura si o mana osoasa o apuca de brat si o alta mana o apuca de celalalt brat.Mainile stransera din ce in ce mai tare pana cand din bratele Lariei iesi cu putere sange si fata urla de durere si tipatul ei se auzi adanc in noapte.Fata nu stia ce o trage dar auzi un ras malefic si stiu ca fantoma o tragea si aceasta radea malefic pana cand a bagat-o pe Laria in pamant iar apoi se ridica si vazu cum spiritul fetei paraseste trupul .Un zambet de satisfactie se ivi pe chipul palid al fantomei si disparu in aer ,in cautare de noi victime.      

Link to post
Share on other sites

S-a intamplat când aveam șase ani.

Eram la școală, in mijlocul unei lecții de matematica și aveam nevoie la toaleta. Mi-am ridicat mâna și i-am spus doamnei profesor că trebuie să folosesc baia. După discursul obișnuit despre cum „ar fi trebuit să merg in pauză”, ea mi-a dat cheia toaletei pentru persoane cu dizabilități, deoarece era cea mai apropiată de clasa mea.

Coridoarele erau goale și-mi pareau sinistre. Am pierdut un minut sau două încercând să deschid incuietoarea usii, iar cand in sfarsit am intrat, am auzit o bataie in usa.

„Este ocupat”, am strigat, nemulțumit de această tulburare.

S-a făcut o pauză, apoi lovitura a fost reluată mai tare si hotarat.


 
„Așteptați un minut!”

Bătutul a încetinit și o voce a răspuns:

„Lasă-mă să intru. Trebuie să intru înăuntru.”

Tonul vorbitorului era al unui adult pe care nu l-am recunoscut. Poate că aveam șase ani, dar intelegeam destul de bine eticheta utilizarii băii.

„Pleacă de aici!”


 
Bătăile s-au intensificat din nou, iar vocea striga din ce în ce mai disperat:

„Lasa-ma inauntru! Deschide ușa, te rog! ”

Eram îngrozit deja. Ciocănitul și țipatul erau atât de puternice și totuși nimeni nu venise să-l investigheze. În cele din urmă, profesoara de matematica a venit să mă caute, supărata că eram plecat de aproape o jumătate de oră. Când am refuzat să deschid ușa pentru a o lăsa să intre, ea a luat cheia de rezervă și apoi m-a dus in biroul directorului și mi-a sunat părinții. Am fost suspendat pentru restul săptămânii. Nu am spus nimănui ce s-a întâmplat.

Au trecut câteva săptămâni până la următoarea mea întâlnire cu acest fenomen. Imi sarbatoream a saptea aniversare și familia mea făcea un grătar. Tatăl meu m-a rugat să merg să iau niște carbuni de la magazia din grădina din față.

Era destul de înghesuit în interiorul magaziei, așa că am deschis-o, m-am ridicat pe vârfuri pentru a ajunge la raftul pe care erau asezati carbunii, apoi am inchis usa. Imediat, o bătaie frenetică a lovit usa din interior.


 
„Deschide! Trebuie să trec! ” Această voce nu era cea pe care o auzisem înainte: era mai profundă și mai supărată.

Nu am spus nimic și m-am grăbit să plec. Habar n-aveam ce se întâmplă, dar eram înspăimântat. Indepartandu-ma, am auzit din nou vocea:

„Ticălosule! O să-ți smulg dinții. Lasă-mă sa ies! ”

Am fugit înapoi unde se tinea petrecerea și am petrecut restul zilei temator.

Așa cum probabil ati ghicit până acum, au existat multe astfel de voci. Număr cel puțin treizeci, în total. La fiecare cateva luni, cam așa, auzeam cate una, pledând să fie lăsata să treaca dincolo de usa. Aproape întotdeauna se intampla imediat după ce inchideam usile în urma mea, de parcă aceste entități ciudate m-ar fi urmărit. Nu am spus niciodată nimănui despre asta si m-am cam obișnuit cu ele. Ma speriam mereu, iar unele dintre voci ma nelinisteau, dar știam că sunt în siguranță, atâta timp cât nu deschideam ușa.


 
Acum am douăzeci de ani si am ramas destul de normal. Am o mulțime de prieteni și chiar o relație cu o fată pe care am cunoscut-o anul trecut. Nu e rău pentru un tip care se trezește în toiul nopții și ascultă atent zgomote de cealaltă parte a ușii. Da, prietenii mei cred că sunt ciudat, dar ma acccepta asa.

Insa vedeți, lucrurile au început să devină ciudate. Mai ciudate decât de obicei, presupun. Acum trei săptămâni, m-am trezit transpirat și plângând, deși nu știu de ce. Din ceea ce îmi amintesc, visul meu era destul de normal, când o umbră uriașă a cazut brusc peste toate. In momentul în care am deschis ochii, au inceput bătăile la ușa dormitorului meu. Totuși, nu era doar bătaie normală. Era cu adevărat frenetica.

„Cine e acolo?”, am strigat.

„Te rog, ajută-ne … ”, mi-a răspuns. Eram surprins. Era vocea sadică și furioasă pe care mi-o amintesc din magazia tatălui meu, insa de data asta, tonul era dureros, de parcă vorbitorul ar fi fost grav rănit. Chiar m-am dezvelit pentru a mă ridica, dar am ezitat. Nu fusesem niciodată tentat să deschid ușa. Presupun că, în copilărie, îmi intarisem riguros ideea că orice era dincolo de usa era rău. Am fost totusi foarte aproape să las chestia în camera mea, în dimineața aceea. Am rezistat, până la urmă.

Situatia s-a înrăutățit. Doar două zile mai târziu, eram într-un magazinul local. Tocmai plătisem pentru o sticlă de lapte și un ziar, când o forță mare s-a izbit de ușa magazinului. În același timp, o voce a început să scoata un țipăt lung de durere. M-am întors spre fața ușii, dar erau atât de multe fluturașe lipite peste sticla usii, încât nu puteam decât să disting forma femeii de cealaltă parte, bătând cu palmele in fereastră. Vanzatorul se uita fix la mine, de parcă aș fi fost nebun. În cele din urmă, l-am întrebat dacă are o baie pe care să o pot folosi. Am murmurat o scuză nu prea gândită și m-am ascuns acolo timp de zece minute, până când țipătul s-a oprit.


 
Au existat încă patru incidente de atunci pana acum: un amestec de țipete și cerșetorie plângătoare.

Astazi, ușa dormitorului meu a fost zgaltaita violent. Totuși, nu am auzit nici un țipăt, nici un urlet, nici un vuiet. Doar planset. Zeci și zeci de voci, plângând în liniște. Am auzit inca o lovitură in usa. Si apoi alta si alta.

Am sărit de pe scaun.

Telefonul a început să sune și am auzit o bubuitură puternica la geamul ferestrei, în spatele perdelelor. Am închis telefonul, dar suna în continuare, așa că am scos bateria.

Mi-am mutat repede cea mai mare parte a mobilierului in fata usii și a ferestrei. Au trecut trei ore de la ultima încercare de intrare. Bătăile nu s-au diminuat. Nici plânsul. Sunt destul de sigur că ușa mea nu va mai rezista mult. Cât despre baricada mea mediocră; putea fi data deoparte în două minute. Mă găsesc la posibilitatea morții, așa că las acest memoriu, în caz că se întâmplă ceva.


 
Ce voiau? Voiau să mă rănească? Păreau fără teamă, chiar răuvoitori. Poate ar trebui să deschid ușa. Poate ar trebui să-i las să intre.

Liniștea a căzut. Mi-am dat seama că până și plânsul a încetat. Timp de un minut întreg, am stat acolo. Apoi m-am ridicat și m-am grăbit la ușa, dornic să scap de această situație claustrofobă. Poate daca ieseam afară, aș fi putut fi departe de orice ușă și de blestematul asta. Am tras baricada și am apasat clanta.

Era blocata.

Am ingenuncheat si m-am uitat prin gaura cheii. Dincolo de ușa dormitorului meu, nu era coridorul pe care mi-l aminteam, ci o altă cameră, un fel de bibliotecă sau clasă, cred. Părea ocupata doar de un copil, care citea cu spatele la mine. Am lovit ușa.


 
„Hei, puștiule. Lasă-mă să ies, bine?”

El aruncă o privire peste umăr.

„Ai putea deschide ușa, te rog?”

„Nu pot. Sunt în detenție. Nu ar trebui să vorbesc cu nimeni. Pleacă de aici.”

S-a întors de la mine. Confuz și exasperat, am început să mă ridic în picioare. O bubuitură puternică a spulberat din nou tăcerea. Mi-am dat seama că suna ca un pumn dat in sticlă. Fereastra mea!


 
Am auzit din nou. Dar aceasta nu era lovirea frenetică a cuiva care voia să intre înăuntru. Orice era dincolo de perdea și de sticlă, știa că sunt înăuntru. Știa că mă sperii. Si in cel mai rau si sadic mod posibil, voia să mă tem.

M-am întors spre ușă și am început să bat in ea, frenetic.

„Hei! Lasă-mă să intru, bine? Am nevoie sa deschizi usa, te rog!”

Link to post
Share on other sites
Guest
This topic is now closed to further replies.

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use.