Jump to content
Acasă Staff Downloads Teamspeak 3 Counter Strike 1.6

Lucky Guy

Administrator
  • Content Count

    370
  • Donations

    $0.00 
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    8
  • Points

    1,611 [ Donate ]
  • Time Online

    1d 23h 12m 33s
  • Country

    Romania

Lucky Guy last won the day on July 19

Lucky Guy had the most liked content!

1 Follower

About Lucky Guy

  • Other groups GFX Designer
  • Rank
    Bitch This Is Flame,Not Clout
  • Birthday 01/15/2006

Profile Information

  • Gender
    Male
  • Location:
    In spatele tau
  • Interests
    Kill You

Recent Profile Visitors

395 profile views
  1. Komondorul este o rasă de câine ciobănesc din Ungaria, din grupa ciobănești și câini de turmă (cu excepția raselor elvețiene). Denumiri În latină Canis familiaris pastoralis villosus hungaricus . Denumire oficială FCI: Komondor. Istoric Originar din Asia, este supranumit "regele câinilor ciobănești"[1]. Originea exactă a rasei este încă disputată. Apariția și evoluția lui pe teritoriul Ungariei este pusă fie pe seama triburilor maghiare, care s-au instalat în bazinul panonic în sec. IX., fie a celor de cumani care au stabilit pe teritoriul Ungariei între secolele XII.-XIII. Din cazul ăsta se presupune că termenul este derivat din numele poporului cuman (komon=cuman, dor=căine, adică: căinele cumanilor)[2]. Unii specialiști în lingvistică[3] afirmă că numele raselor de origine maghiară komondor, kuvasz, kopó provine din limba sumeriană, din cuvăntul ku (ku, kudda=kutya, ku-man-dor=komondor, ku-assa=kuvasz, ku-po=kopó)[4]. Prima menționare scrisă despre această rasă figurează din anul 1574 de către Péter Kákonyi în Astiagis király históriája: Pásztor nézi vala, gyermeket szoptatja/ Egy fias kamondor és körül forogja,/ Vadak, madaraktól igen oltalmazza,/ És melegségével gyermeket táplálja./ Onnat a gyermeket pásztor el-felvevé,/ Város felé pásztor ütet vinni kezdé,/ A kamondor addig ugatva követé/ Míg házacskájában pásztor el-bevivé.[5] Comenius în Orbis sensualium pictus quadrilingvis din 1685 descrie folosirea komondorului[6] de către păstori. Creșterea și selecționarea rase s-a început în jurul anului 1841[7], iar astăzi în Ungaria rasa este declarată patrimoniu național prin lege, fiind interzise orice ameliorări și transformări (Decizia OGY, anexa 32/2004 (IV. 19)). Aspectul său ieșit din comun, dat de blana grupată în șuvițe împășlite, lungi, dispuse uniform în straturi succesive, sugerează o înrudire cu rasele de câini Puli și Bergamasco. De asemenea, unele trăsături fizice și de caracter sugerează o legătură între acești câini și puternicul Ciobănesc Rusesc (South Russian Ovcharka). Este de la sine înțeles că acești câini au apărut inițial într-un areal cu climat extrem de aspru, fapt pentru care și-au dezvoltat blană foarte deasă și densă, cu fir special. Astăzi Komondorul este o rasă destul de comună în țara sa de origine, refăcându-se după dificila perioadă reprezentată de cel de al Doilea Război Mondial. Atunci au fost ucise foarte multe exemplare pe timpul luptelor acerbe purtate pe teritoriul maghiar, tradiția locală menționând că sacrificarea lor a fost motivată de riposta îndărjită împotriva celor care pătrundeau pe proprietățile unde acești câini erau „la datorie”[8]. Multe exemplare au murit în aceste lupte, rasa devenind rară după sfârșitul războiului. Exportarea lor din Ungaria devenise dificilă în această perioadă datorită turbulențelor din viața politică și economică. În cele din urmă, în anii 1930, Komondorul și-a făcut intrarea și în Statele Unite[9]. Datorită calităților sale este un foarte bun câine de pază. Caracteristici principale Komondorul este un ciobănesc cu aptitudini extrem de puternice de apărător. Este inteligent, independent, hotărât și încăpățânat. Are tendință de a fi rezervat față de străini, văzându-și familia ca o turmă care trebuie protejată. Are un simț foarte dezvoltat al teritoriului, motiv pentru care trebuie atent supravegheat cănd sunt în preajma musafirilor. Komondorul este loial cu membrii familiei și necesită foarte puțină mișcare. Nu este un căine zgomotos dar întotdeauna este vigilent cu prădătorii. Nu ascultă decăt de un stăpân, căruia îi este fidel și devotat. Are o mare forță în luptă și un aspect ce provoacă frică. Este deosebit de rezistent, perseverent, cu un caracter independent și voluntar. Posedă o blană imensă, care-l apără de frig, căldură și de mușcături. Preferă viața în spațiul liber, dar nu este refractar la confortul asigurat de stăpân.[1] Komondorul este făcut pentru rolul de câine ciobănesc. Este robust, rezistent și posedă o „armură” impresionantă. Această blană voluminoasă le asigură o protecție foarte eficientă atât împotriva temperaturilor scăzute, cât și a celor ridicate, dar, în același timp, reprezintă un disconfort în cazul unui climat umed. Este un câine foarte curajos, excelent luptător și mereu alert. A fost folosit cu predilecție ca paznic și protector al turmelor de ovine, bovine și a hergheliilor. Blana sa îl ajută să se integreze foarte bine în ansamblul turmei de oi, făcându-l să semene cu una din acestea. Acest lucru i-a conferit mereu un avantaj pentru a contracara foarte rapid și prin surprindere atacurile prădătorilor, fie ei urși sau lupi. În lupta cu prădătorii Komondor rămâne protejat de blana sa păsloasă, permițându-i să riposteze în forță și să se impună. Aspectul exterior și dimensiunile Standardul FCI. grupa 1., secțiunea 1. Ciobănești; nr. 53 / 13.09.2000 / GB[10]. Blana albă, cu „șnururi" a Komondorului este unică, adesea descris ca având dreadlock. Șnururile au textura pâslei, având aspectul unui cap de mop. Ca pui, au părul pufos și ondulat. Pielea este pigmentată, gri. Komondorii sunt robuști și puternici. Înălțimea la nivelul greabănului la masculi este minim 70 cm, la femele minim 60–65 cm. Greutatea corporală este între 40-60 kg[11].
  2. Bergamasco este o rasă de câini ciobănești din Italia. Bergamasco face parte din categoria de câini pastorali, fiind folosit mai ales pentru paza turmelor de oi. De asemenea, mai sunt utilizați și la paza casei, iar în ultima vreme sunt din ce în ce mai mult văzuți ca animale de companie și ca utilitari pentru diferitele show-uri de câini. Mai poartă numele de „Cane de Pastore” sau „Bergamese Shepherd”.[1] Istorie Originea acestei rase nu este prea bine cunoscută. După unii, descinde din ciobănescul persian, iar după alții ar fi urmașul ciobaneștilor tibetani Moloss. Se aseamănă ca înfățișare cu ciobănescul francez Briard, cu care se presupune că se înrudește. După Al Doilea Război Mondial rasa a fost în prag de dispariție, dar iubitorii de animale au salvat-o.[2] Descriere fizică Un Bergamasco de culoare neagră. Este un câine de talie mijlocie, bine construit, cu mușchi puternici, cu un corp mai mult lung decât înalt. Capul este lung, craniul lat și ușor bombat între urechi, botul drept cu un nas mare și negru. Urechile sunt triunghiulare, culcate, scurte și acoperite cu păr moale, ușor ondulat, cu franjuri pe margine. Blana este dublă, cu un strat gros care are tendința de a se împâsli și un strat exterior lung, bogat cu smocuri de păr ondulate și încâlcite (suvite). Pe frunte, părul foarte lung cade peste ochi, acoperindu-i blana; poate avea culoare gri în toate nuanțele, până la negru complet, gri-gălbui cu pete cafenii. Poate avea sau nu pete albe sau negre.[2] Personalitate Un Bergamasco este un câine extrem de echilibrat, răbdător și calm, căruia îi place la nebunie munca. Sunt independenți, tot timpul în acțiune și curajoși, fiind foarte apropiați de familiile care îl cresc. Au tendința de a proteja mereu copiii, și lăsat singur in casă se transformă într-unul dintre cei mai buni câini de pază existenți. Dacă au fost socializați de mici, se vor împăca bine și cu celelalte animale din curte, chiar și câini, fără această socializare existând pericolul de a respinge animalele existente și de a le face chiar rău. Uneori, deși nu este cazul lui, poate fi rezervat cu străinii, fiind un câine care deosebește foarte bine un vizitator de un hoț.[1] Întreținere Un Bergamasco în zăpadă. Blana Cât este mic este suficient pieptănatul, dar pe măsură ce crește și blana începe să se împăslească trebuiesc smulse cu mâna smocuri mici de aproximativ 3 cm în diametru. Părul de pe cap trebuie pieptănat regulat, baia este regulată doar vara deoarece îi trebuie mai multe zile să se usuce. Boli Este o rasă care nu are probleme cunoscute de sănătate. Mai mult decât atât, nici celelalte boli, care nu sunt moștenite, nu prea sunt contractate de reprezentanții rasei, astfel ca despre Bergamasco se poate spune că este un câine sănătos, fără probleme.[1] Condiții de viață Are nevoie de mișcare zilnică. Se simte bine în prezența unui stăpân cu experiența în creșterea câinilor, dacă este ținut în curte își face singur mișcarea de care are nevoie. Trebuie socializat și dresat. Dresaj Nu este un câine greu de dresat. Trebuie socializat de mic. Dresajul trebuie să fie ferm dar fără pedepse severe. Utilitate Este un câine ciobănesc, folosit mult în trecut la conducerea și paza cirezilor. În prezent este folosit pentru paza locuințelor și ca un câine de companie. Caracteristici Înălțime: 54-62 cm Greutate: Masculii au greutatea de 32-38 kg, iar femelele – 26-32 kg Durata de viață: 13-15 ani Capacitate de naștere: 6-10 pui, în general 8
  3. A Bichon Frise from French: bichon à poil frisé, French pronunciation: [biʃɔ̃ fʁize], meaning 'curly lap dog') is a small breed of dog of the bichon type. The Bichon Frise is a member of the Non-sporting Group of dog breeds in the United States,[2] and a member of the Toy dog Group in the United Kingdom.[3] Etymology Bichon Frise The French word bichon comes from Middle French bichon ('small dog'), a diminutive of Old French biche ('female dog', cognate with English bitch), from Old English bicce, and related to other Germanic words with the same meaning, including Old Norse bikkja, and German Betze.[4][5] Some speculate the origin of bichon to be the result of the apheresis, or shortening, of the word barbichon ('small poodle'), a derivative of barbiche ('shaggy dog'); however, this is likely impossible, since the word bichon (attested 1588) is older than barbichon (attested 1694).[6][7] While the English name for the breed, Bichon Frise, is derived from the French bichon à poil frisé meaning 'curly lap dog', the usual English spelling does not include the diacritic.[8] History The Bichon Frise is often depicted as a French dog. Although the Bichon breed type are originally Spanish, used as sailing dogs, also as herding dogs sometimes, the French developed them into a gentle lap-dog variety. The Bichon type arose from the water dogs, and is descended from the poodle-type dogs and either the Barbet or one of the water spaniel class of breeds. Modern Bichons have developed into four categories: the Bichon Frise or Tenerife, the Maltese, the Bolognese, and the Havanese, often treated as separate breeds.[9] Because of their merry disposition, the ancestral Bichons travelled much and were often used as barter by Italian sailors as they moved from continent to continent.[10] The dogs found early success in Spain and it is generally believed that Spanish seamen introduced the early breed to the Tenerife in the Canary Islands. In the 14th century, Italian sailors rediscovered the dogs on their voyages and are credited with returning them to continental Europe,[11] where they became great favorites of Italian nobility. As was the style with dogs in the courts, their coats were cut "lion style", like a modern-day Portuguese Water Dog. The Tenerife, often simply called the Bichon, had success in France during the Renaissance under Francis I (1515–1547), but its popularity increased in the court of Henry III (1574–1589), when it had become popular amongst French nobility as both a court companion and lap dog.[12] The breed also enjoyed considerable success in Spain as a favorite of the Infantas and painters of the Spanish school often included them in their works. For example, the famous artist, Francisco de Goya, included a Bichon in several of his works. Interest in the breed was renewed during the rule of Napoleon III, but then waned until the late 19th century when it became the "common dog", running the streets, accompanying the organ grinders of Barbary, leading the blind, and doing tricks in circuses and fairs.[13] After World War I, they had begun to become popular again in France and were bred by French breeders.[14][15] On 5 March 1933, the official standard of the breed was adopted by the Société Centrale Canine, the national kennel club for France.[16] This was largely due to the success of the French-speaking Belgian author Hergé's The Adventures of Tintin, which featured a small, fluffy, white fox terrier dog named Milou (Snowy in the English editions). As the breed was known by two names at that time, Tenerife and Bichon, the president of the Fédération Cynologique Internationale proposed a name based on the characteristics that the dogs presented – the Bichon À Poil Frisé, later shortened to Bichon Frisé. ("Frisé" means "curly", referring to the breed's coat.) On 18 October 1934, the Bichon Frisé was admitted to the stud book of the Société Centrale Canine. The Bichon was brought to the United States in 1955.[2] The first US-born Bichon litter was whelped in 1956. In 1959 and 1960, two breeders in different parts of the US acquired Bichons, which provided the origins for the breed's further development in that country. The Bichon Frise became eligible to enter the AKC's Miscellaneous Class on 1 September 1971. In October 1972, the breed was admitted to registration in the American Kennel Club Stud Book. On 4 April 1973, the breed became eligible to show in the Non-Sporting Group at AKC dog shows. In 2001, a Bichon Frise named J.R. won best-in-show at the Westminster Kennel Club Dog Show. In the United States, the Bichon Frise was ranked the 40th most popular breed in 2013 according to the American Kennel Club.[17] The Bichon was introduced into Australia in the 1970s and since its introduction has proved successful as both a show and companion dog.[18] Description Appearance Bichon Frise in a pet trim The Bichon Frise is a small dog that weighs approximately 5–10 kg (10–20 lbs) and stands 23–30 cm (9–12 in) at the withers, but slightly larger dogs are not uncommon. The skull is slightly rounded and the muzzle is not pointy. The tail is groomed to be long and curly and is carried over the back. It has a black nose and dark round eyes; its white hair consists of a curly, dense coat with little shedding (much like a poodle in this respect), although many of the breed do tend to have less curly hair than others. A small amount of buff, cream, or apricot colour may be seen around its ears, snout, paws or body, but normally these colours do not exceed 10% of its body. FCI/AKC Standard coat colour is pure white; other colours such as apricot or grey and brown are not recognised. A white coat is preferred in the show ring. The head and legs are proportionate in size to the body, and the ears and tail are natural (not docked or cropped).[19] The coat is trimmed often to make the hair seem like an even length. Bichon Frises have a medium-high intelligence. Temperament The American Kennel Club refers to the Bichon Frise as "merry" and "curious",[2] and the breed standard calls for a dog that is "gentle mannered, sensitive, playful and affectionate." The dogs are generally very sociable and do well with an owner who takes them along on outings and are affectionate and intelligent. Bichons do well with children because they are playful and energetic. If affiliated with a particular territory and encouraged by owners, they can become very territorial.[20] Developed as a companion-dog breed, the Bichon Frise tends to get along well with both children and other animals. Bichon Frises are very obedient if training is started early and continued constantly. Two Bichons Frises in Show Cut Though not considered a retriever or a water dog by modern standards, the Bichon type, due to their ancestry as sailors' dogs, have an affinity for water and enjoy retrieving. On the boats, however, the animals' role was that of companion dog. Grooming Bichon Frise, Pet Cut Bichon Frises have coats that require a diligent grooming schedule. Grooming helps remove loose hair, and the curl in the coat helps prevent dead hair and dander from escaping into the environment, as with the poodle's coat.[21] The coat is combed to remove loose hair, mats, and tangles. Bichon Frises may need grooming approximately every four to eight weeks. This breed tends to have hair growing within the ear canals, that if not plucked regularly, can trap moisture, bacteria, and yeast, creating an unbalanced microbiome in the ear. This may lead to excessive head shaking, causing an ear hematoma. As Bichon Frises are white dogs, frequent bathing is required to maintain the colour. Bichon Frises are considered to be hypoallergenic as they do not readily shed (moult).[22][23] Bichon Frises are suitable for people with allergies.[24] It is important to note that human sensitivity to dog fur, dander, and saliva varies considerably. Although hair, dander, and saliva can be minimised, they are still present and can stick to "clothes and the carpets and furnishings in your home"; inhaling the allergens, or being licked by the dog, can trigger a reaction in a sensitive person.[25] Lifespan Bichon Frises in the UK, the United States, and Canada (according to surveys of their owners) have an average life span of about 12–13 years or older, with Bichon Frises in the UK tending to live longer than Bichon Frises in North America, though the record age was lower in the UK.[26] This breed's longevity is similar to other breeds of its size, and somewhat longer than purebred dogs in general.[27] The longest-lived of 34 deceased Bichons in a 2004 UK survey died at 16.5 years.[28] The oldest Bichon Frises for which there are reliable records in various North American surveys have died at 21 years.[29] Sammi Calvetti (August 2001 - February 2020) of Glenview, IL is the longest living purebred Bichon Frise in the United States on recent record, living to a healthy age of 18.5. Sammi was an American Kennel Club approved dog sourced from St Louis Missouri and died peacefully surrounded by her family with the care of the Northbrook Animal Clinic. In a 2004 UK Kennel Club survey, the leading causes of Bichon Frise death were old age (23.5%) and cancer (21%).[28] In a 2007 US/Canadian breeders survey, the leading causes of death were cancer (22%), unknown causes (14%), hematologic (11%), and old age (10%).[29] Hematologic causes of death were divided between autoimmune hemolytic anemia (AIHA) and immune-mediated thrombocytopenia (ITP). AIHA and ITP were responsible for the greatest number of Bichon Frise "years lost" (a measure of the extent to which a condition kills members of a breed prematurely). While cancer is a more common cause of death than AIHA and ITP, Bichon Frises that died of cancer died at a median age of 12.5 years.[29] Hematologic deaths occurred at a median age of only five years. Bichon Frises in the UK survey had a lower rate of hematologic deaths (3%) than in the USA/Canada survey (11%).[28] Health concerns Bichon Frises are prone to scratching and chewing on themselves in the summer because of the warm and moist air, which commonly results in serious skin conditions. They are comparatively hypoallergenic, but they themselves suffer from allergies to fleas, ticks, chemicals, pollen, dust, etc. Loose knee joints, ear infections, cataracts, diabetes, and heart disease are also common.[30] Bichons are also prone to liver shunts. These often go undetected until later in life, leading to complications that cannot be addressed, and therefore liver failure. Bichons who are underweight, runts of the litter, or have negative reactions to foods high in protein are more likely to be suffering from a shunt. When detected early, shunt often can be corrected through surgery. However, the later in life the shunt is detected, the lower the likelihood of surgery being successful. Shunts can be kept under control through special low-protein diets and through medications to support liver function, help flush toxins that build up in the kidneys and liver, and control seizures that often occur as a symptom of the shunt. Without surgery, Bichons with shunts on average live to be 4–6 years old. Other symptoms include dark urine, lethargy, loss of appetite, and increased thirst. Seizures come in all forms; episodes of seizures can begin early in life but may go undetected. Early seizures can appear as a hypnotic state or an episode of vertigo. AIHA and ITP Autoimmune hemolytic anemia (AIHA, also called immune-mediated hemolytic anemia, or IMHA) and immune-mediated thrombocytopenia (ITP) are responsible for many premature Bichon Frise deaths. These diseases can strike with little or no warning and kill very quickly. In AIHA, the dog's immune system attacks its own red blood cells, leading to severe, life-threatening anemia. Symptoms include weakness, loss of energy, lack of appetite, vomiting, diarrhea, rapid heart rate, rapid breathing, dark urine, and pale or yellow gums.[31] ITP often accompanies AIHA.[32] In ITP, blood platelets (which cause blood clotting) are destroyed. The most common clinical signs are haemorrhages of the skin and mucus membranes.[32] Mortality rates of 20% to 80% are reported.[31] sursa Wikipedia
  4. Numele Filmului: Resident evil:Experiment Fatal Data aparitiei: 25 Octomber Regia: Paul W.S. Anderson Gen film: Action,Horror,Sci-Fi Nota IMDb: 6,7 Nota acordata acestui film: 10 Trailer:
  5. Fondator @☾ K ☽ de treaba,barosan,il pe facebook mhmhmm @TyV1oN te-am vazut pe TS dar tot nu te cunosc.a btw il alergam pe jxn la tine pe canal srry @AlcaTraz nu te stiu,bafta @Acckent canti blanao,barosan,mai astept piese @jxN # J u m p cine e asta? @xSosetaru pui de leu Administrator @2Think_AboutIt nu te stiu @Lucky Guy prostul comunitati,copilu,uitucu. @sNk. eres genial,considerable,bebé león Super-Moderator Moderator @BloodLegend™ asta stie mai multe chesti decat mine. @Legends. do you speek russian? @Sk|SyLeNT* nu il stiu Assistant @fNK nu il stiu @qTouka nu il stiu @HeLLy. idk who are you @Sanquer nu te stiu,hai pe ts la o caterica Designer @Legends. do you speek russian? @sNk. eres genial,considerable,bebé león @Lucky Guy prostu comunitati,copilu,uitucu.
  6. Eu as schimba lumea incat razboaiele sa fii existat,virusi
  7. Tipul :Background Text  : fara Dimensiuni : e pentru steam,nush dimensiunile acolo Stock : alegti voi ceva cu gaming Ultima cerere facuta : numai stiu Alte precizari : salukies
  8. Salut baieti,in acest weekend jocul borderlands 3 va fii gratis pe steam timp de 4 zile https://store.steampowered.com/app/397540/Borderlands_3/
  9. nu te oblig,dar daca poti sa faci logo-ul cu niste zei,si sa nu iti pui watermark-ul in colt ca nu o sati apare.doar daca vrei,daca nu o folosesc pe aceasta
  10. Tipul : logo Text  : fara Dimensiuni : Recomandat imagine de 512x512 pentru server Stock : alegeti voi Ultima cerere facuta : 10 iulie Alte precizari :-
  11. aia cu Lucky Guy chiar acum o iau sa o folosesc ehehe Lucrezi foarte bine #KW

Despre Noi

Suntem o comunitate cu domeniul NewMoon din 2018 dar cu o echipa Administrativă formată în anul 2012. Scopul nostru este să va readucem plăcerea de a va distra și de a întemeia noi prietenii.

 

Social Links

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use.